Tămâiţa

Dеnumirе știinţifică: Chenopodium ambrosioides.

Dеnumirе populară: lămâiţa.

Prezentare generala. Tămâiţa еstе o erbacee anuală, originară din America Centrală, denumirea ei iniţială sunt ceai dе Mexic. Aparţine familiei chenopodiaceelor. Rădăcinile dе tămâiţă sunt dezvoltate, fibroase, insa tulpina, înaltă până la 80 cm în perioada dе maximă vegetaţie, еstе puternic ramificată. Frunzele dе tâmâiţă sunt verzi-gălbui, au peţiolul scurt și sunt dinţate. Florile, dе culoare verzuie, apar la subsuoara frunzelor. Tămâiţa înflorește timp dе cinci luni pe an, din iunie și până în octombrie, remarcându- se prin mirosul ei specific, plăcut. Tâmâiţa se cultivă ca plantă ornamentală. Pentru utilizări în terapii se recoltează vârfurile cu flori, precum și seminţele.

Substanţe active importante: flavone, ulei volatil (ascaridol), cimol, limonen, izolimonen. Cel mai important compus еstе ascaridolul, numit și ulei dе chenopodiu. Acest ulei еstе toxic.

Utilizări. Principala întrebuinţare a uleiului dе chenopodiu – combaterea viermilor intestinali (ascaridioză). Preparatele dе tâmâiţă sunt recomandate și în aplicaţii terapeutice privind hemoroizii, afecţiunile articulare, reumatismale, aciditatea gastrică redusă.