Sporiciul

Dеnumirе știinţifică: Verbena officinalis.

Prezentare generala. Sporiciul еstе o erbacee mare, cu tulpina dreaptă, modelată dе patru muchii, având o înălţime dе circa un metru. Aparţine familiei verbenaceelor. Este o plantă medicinală comună, răspândită în zone părăsite, necultivate, pe marginea drumurilor dе ţară, pe pârloage, pe terenuri înţelenite. Frunzele sunt peţiolate, opuse, cu forme diferite, în funcţie dе poziţia lor pe tulpina plantei. Florile, dе mici dimensiuni, grupate în spic, au culoare roșie sau violetă, uneori albă. Sporiciul înflorește cinci luni pe an, din iunie și până în octombrie. Pentru uz medicinal se folosește partea aeriană a plantei, din care se prepară infuzie, decoct, extras, tinctură.

Substanţe active importante: două substanţe specifice – verbalina și verbenozida, apoi taninuri, substanţe amare, revulsină, invertină. Multumită acestor compuși foarte activi, sporiciul se va folosi doar sub asistenţă dе specialitate.

Utilizări. Preparatele din sporici sunt recomandate în afecţiuni digestive (dispepsii), hepatice și renale (colici), respiratorii (bronșită, astmă). Au și influenţă calmantă, chiar sedativă, sunt utilizate în terapii împotriva insomniilor, nevralgiilor, reumatismelor, asteniei. Se spune că sporiciul ar avea acţiune benefică și în ceea ce privește întărirea rădăcinii firului dе păr. De altfel, sporiciul еstе un puternic stimulator general, resuscitând întregul organism.